
57
CAESURA 11.2 (2024)
Unde Fugim De-acasă
Deteptul. Dar oriunde s-o ascunde, oriunde-o , tot l-om dibui! Că om mici, dar
(oricine poate să observe) noi suntem cei doisprezece pitici (în frunte, bineîneles,
cele două rezerve). (Sorescu, 1966: 21)
Realitatea se îmbină cu imaginarul nu doar în ideea călătoriei, ci i prin in-
seria copilului în poveste. Amestecul povetii Albă ca zăpada și cei șapte pitici
cu realitatea călătoriei celor mici trezete interesul micului cititor i-i stârnete
imaginaia. Povestea are un mesaj i pentru cei mari, prin comparaia som-
nului broatei estoase, care doarme nepăsătoare de puiul ei nemângâiat, cu
concediul părinilor, transmiând astfel un mesaj adultului care citete împre-
ună cu copilul. În plus, nalul povetii se lasă cu o bătătură la picior, o aa-zisă
durere, dar imediat se face trecerea la imaginar, prin comparaia unei pietre
în pantof cu un munte, sugerând cât de intens poate percepută o durere de
picior atât de cei mici, cât i de cei mari.
Povestirea Unu și celelalte numere învaă micul cititor că matematica nu
este atât de grea, de obositoare precum spun frecvent i copiii, i părinii.
Adormind în timp ce numără până la doi, copiii îl învaă pe trei în vis, iar
apoi, de-a lungul povestirii, sunt contientizai că sunt înconjurai de numere.
Matematica încetează să e o materie ruptă de realitatea cotidiană, devenind
parte din viaa de ecare zi, din tot ce-i înconjoară. Concluzia este simplă:
învăatul nu se rezumă la timpul petrecut în sala de clasă, într-un context for-
mal, ci este posibil i recomandat în orice moment al zilei: „De-aia zic: învăai
numărătoarea pe degete, pe frai, pe clanele uii, pe dini, să-i putei ajuta pe
bunici, pe părini. Seara, când vi se face patul, să vă gândii: unde am ajuns cu
număratul? i să adormii“ (Sorescu, 1966: 26). Important este, de asemenea,
ca micul elev să mediteze la ceea ce învaă, să facă un inventar al lucrurilor
experimentate, să-i dezvolte abilitatea de autocunoatere, iar acesta să e un
exerciiu zilnic înainte de culcare.
Textul este bogat în intertextualitate, Sorescu producând o capodoperă a
literaturii pentru copii prin îmbinarea creativă a personajelor fantastice cu
cele din poveti relativ comune, având teme, idei i motive care, evident, nu
sunt noi. În plus, Marin Sorescu reuete să folosească tehnica aluziei prin ca-
pacitatea de a valorica resursele lingvistice, i astfel evită să ofere răspunsuri
directe, însă invită la cunoaterea bazată pe emoie, fantezie i intuiie. Vor-
bind despre tehnica aluziei la Marin Sorescu, Alex tefănescu arată că
toată poezia lui Marin Sorescu i, de altfel, aproape tot ceea ce a scris poetul se ba-
zează pe această tehnică a aluziei, folosită, desigur, în numeroase variante, dar men-
inând-se aproape întotdeauna la nivelul posibilităilor intelectuale ale unui om de